Jane Jacobs versus Autoritățile locale: de la protest la victorie
aprilie 21, 2022
Într-un articol precedent am scris despre jurnalista și urbanista Jane Jacobs, care a avut o influență considerabilă asupra politicilor urbane și urbanismului în general. În articolul curent vom continua tematica aleasă și vom scrie mai amănunțit despre activitatea lui Jane Jacobs și, în particular, despre cele mai notorii acțiuni și inițiative ale sale.
De-a lungul lungii sale cariere, activista a avut mai multe cazuri de impact pentru acea perioadă. Totuși, dacă ar fi să le alegem pe cele cu cea mai mare rezonanță, putem evidenția 2 studii de caz notorii pentru activitatea sa.
Jane Jacobs vs Robert Moses (New York)
Comisarul responsabil de parcurile orașului New York, Robert Moses, era un funcționare temut și binecunoscut în anii ’50-60 în metropola americană, ocupând de-a lungul carierei sale funcții influente la acea vreme. Acesta opta pentru optimizare, anvergură, eficiență – adică pentru construirea de autostrăzi, micșorarea parcurilor pentru a construi clădiri: privind parcul Washington Square, el era convins că ceea ce îi lipsea cel mai mult era „un drum cu patru benzi prin centrul său”. Indignarea lui Jane Jacobs în acest sens prinde contur în 1955, când, fiind locuitoare a zonei din apropiere, primește în cutia poștală un pliant din partea Comitetului pentru Salvarea Washington Square, în care se anunța propunerea de a extinde 5th Avenue din Manhattan prin parc. Această propunere de extindere a autostrăzii a stârnit controverse și nemulțumiri, iar într-o scrisoare către primarul orașului, Jane Jacobs punctează: „Este foarte descurajator când noi încercăm să facem tot posibilul pentru a avea un oraș mai locuibil și apoi aflăm că administrația orașului pune la cale planuri pentru a-l face de nelocuit”, citează The Guardian.
Planurile lui Moses privind restructurarea zonei aveau toate șansele să devină realitate, de aceea Jane Jacobs și-a asumat rapid rolul de strateg și de comunicator cu comitetul pentru parcuri, atrăgând susținători mici și mari – de la copii din vecinătate până la rezidenți proeminenți din cartier, cum ar fi Eleanor Roosevelt.
Jurnalista scrie în acea perioadă numeroase articole la subiect și oferă interviuri surselor mass-media locale precum Village Voice sau Metropolis Magazine, criticând atitudinea arogantă a lui Moses. În 1958, Jacobs a primit o bursă de la Fundația Rockefeller pentru a studia planificarea orașului. Ea a făcut legătura cu New School din New York și, după trei ani, a publicat cea mai renumită lucrare a sa – „Viața și Moartea Marilor Orașe Americane”. Ulterior devine co-președintă a Comitetului pentru Salvarea West Village și colectează dovezi pentru a demonstra că afirmațiile lui Moses și a susținătorilor acestuia nu sunt adevărate – zona pe care ei aveau de gând s-o reconstruiască nu era un „ghetto”, așa cum afirmau aceștia, ci un cartier cu mult potențial, care merita să se dezvolte organic și prietenos pentru locuitorii săi.
Prin urmare, de la sfârștiul anilor ’50 – începutul anilor ’60 Jane Jacobs și comunitățile locale luptă împotriva planurilor lui Robert Moses și a diverselor instituții cu influență de a dărâma locuințele existente în Greenwich Village și de a construi în locul acestora clădiri înalte. Ea s-a opus expansiunii excesive a Universității din New York, precum și autostrăzii care ar fi conectat podul Brooklyn cu Holland Tunnel, distrugând astfel multe locuințe și afaceri mici din West Village, precum și parcul Washington Square, conservarea căruia a devenit unul din punctele esențiale ale activității sale de atunci. Toată această situație va culmina cu arestarea lui Jane Jacobs în timpul unei demonstrații – ea a fost ținută timp de o noapte la comisariat, fiind acuzată de incitare la revoltă, și ar fi putut risca ani de închisoare dacă ar fi fost condamnată.
În 1968 Jane Jacobs se va muta din New York în orașul canadian Toronto – deși părăsește orașul pentru care a luptat atât de mult, Jacobs nu pleacă înfrântă. Proiectul ambițios al autostrăzii lui Moses își pierduse între timp tot avântul, iar primarul Lindsay va abandona ideea definitiv în vara anului următor.
Jane Jacobs vs Spadina Expressway (Toronto)
Jane Jacobs își continuă munca și activismul în domeniul politicilor urbane și în afara Statelor Unite, militând pentru reaconstruiri și reamenajări ale orașelor bazate pe ideea de comunitate. Una dintre activitățile sale cele mai notorii în această perioadă este oprirea construcției autostrăzii Spadina în Toronto.
Spadina Expressway era un proiect ambițios de contruire a mai multor autostrăzi (expressways) în Toronto – problema era că pentru construcția acestuia ar fi fost necesară, printre altele, demolarea unui cartier studențesc a Universității din Toronto, precum și a cartierului numit „Anexa” și a Muzeului Spadina. Zona ar fi devenit congestionată de trafic și nelocuibilă din dorința autorităților de a o „eficientiza”, potrivit blogto.com.
De această dată, chiar și unele autorități orășenești s-au opus: consilierii orașului se opuneau ideii, în timp ce consilierii din suburbii erau pentru realizarea acesteia. Astfel, cetățenii care ar fi fost afectați de construcție și toți cei care militau împotriva Spadina Expressway – printre care și Jane Jacobs – au creat „Stop Spadina Save Our City Coordinating Committee” (SSSOCCC).
Timp de mai mulți ani grupul a organizat demonstrații, întâlniri politice și a cercetat legăturile dintre diverși politicieni cu autostrada. Autostrada Spadina a devenit o problema electorală în 1969, iar unul din membrii SSSOCCC a fost ales în consiliul orașului Toronto și a promis că va continua să militeze împotriva acesteia.
Jane Jacobs a fost arestată atunci de 2 ori în timpul demonstrațiilor. Din fericire, datorită efortului tuturor celor implicați și a activistei despre care e vorba în acest articol, construcția autostrăzii Spadina a fost încetată pentru totdeauna. De asemenea, activista a avut o influență considerabilă asupra regenerării cartierului St. Lawrence din Toronto, un proiect de locuințe considerat un succes major.
Jane Jacobs a devenit cetățeană a Canadei în 1974. Ulterior, a scris o lucrare despre orașul Quebec, în care a cercetat influența politicului asupra dezvoltării urbane, declarând la un moment dat: „Orașele, pentru a prospera în secolul XXI, trebuie să se separe politic de zonele înconjurătoare”, adică să aibă autonomie și independență în decizii.
Publicat de Patricia Mihaila
