Ce ascunde o clădire istorică din Chișinău

decembrie 14, 2022

V-ați întrebat vreodată ce ascund clădirile istorice din orașul nostru? 

Într-o seară de noiembrie una din cele mai faimoase și remarcabile clădiri istorice de la noi „și-a deschis ușile” pentru publicul larg și am reușit, astfel, să vedem un altfel de Chișinău. 

„Vorbim” în acest articol despre istoria clădirii de pe strada Mihai Eminescu 36, ce am reușit să vedem în interiorul acesteia și de ce sunt importante astfel de inițiative pentru a promova și pentru a ne cunoaște patrimoniul cultural. 

Recent am lansat harta noastră tipărită „Arhitectura Interbelică din Chișinău” care cuprinde un traseu cu monumente istorice din perioada interbelică. Harta cu toate monumentele istorice din acea perioadă poate fi găsită și online. 

Unul din monumentele de pe harta noastră este o clădire construită în anul 1939, într-un stil arhitectural specific acelei perioade. 

Este vorba despre vila urbană de pe strada Mihai Eminescu cu nr. 36. De câte ori ați trecut pe lângă ea și v-ați întrebat ce găzduiește și ce ascunde?

Vila a fost construită în stilul arhitectural modern cu elemente Art Deco, un stil popular la acea perioadă în orașele din toată România (și în toată Europa). În Chișinău mai avem câteva clădiri construite în acest stil. Caracteristicile (principiile) acestuia sunt: simplitatea, accentuarea orizontalității, utilizarea figurilor geometrice la elementele clădirii. 

În Chișinău mai avem câteva clădiri construite în acest stil. 

Arhitectura casei întrunește toate particularităţile stilului: Amplasată cu o retragere de la linia roșie a străzii, are faţada disimetrică, dominată de defalcările orizontale, întrerupte de volumul vertical al portalului, care accentuează intrarea (Arhitectura perioadei interbelice din chişinău în căutarea identităţii artistice. Tamara Nesterov).

Ferestrele sunt alungite pe orizontală, unite prin cornişe şi plite de pervaz adânci, cuprinzând de o parte şi alta a ferestrelor porţiuni de zidărie cu factura din striuri orizontale şi verticale. Casa are un acoperiş piramidal jos, ascuns după parapetul opac din piatră, care subliniază dominarea elementelor orizontale în compoziţia faţadelor şi prin fereastra îngustă, alungită orizontal, pentru aerisire şi iluminare din parapetul casei. 

E una din puținele clădiri moderniste din perioada interbelică care s-au mai păstrat. Dat fiind faptul că e și una din imobilele mele preferate din tot orașul, n-am ezitat mult când am aflat că va fi acces liber pentru public și am mers să „inspectez” și să văd într-un final cum arată acesta în interior. 

În perioada interbelică proprietară este atestată Sara Sperberg.

Proprietarul actual al clădirii ne povestește că imobilul a aparținut unui farmacist (pe pagina monument.sit.md proprietară este indicată Rosa Spirer), apoi în perioada sovietică aici a locuit Ivan Bodiul (Prim-secretar al Partidului Comunist din R.S.S. Moldovenească) și ulterior Irina și Vitalie Calașnicov. Irina Calașnicov a deschis în acest minunat monument interbelic prima galerie de artă „Coral”. Multe picturi au mai rămas.

Clădirea are două terase – una la fațada principală și una la cea posterioară. Terasa – grădină, din spatele casei, care abundă în frunze de iederă, te duce cu gândul la serile de primăvară chiar dacă am vizitat acest loc la sfârșit de noiembrie. 

„Odăile sunt grupate de o parte şi alta a unui culoar central, izolate de bucătărie şi dependinţele sanitare, grupate în partea opusă holului intrării, iluminat prin fereastra laterală. Sub acoperiş, orientată spre curte, se află o mansardă.” (monument.sit.md)

E impresionant că au mai rămas detalii precum obloanele vechi sau sistemul vechi de aerisire. 

Chiar dacă circulă prin Chișinău zvonul că ar fi o clădire proiectată de Nicolae Mertz, noi n-am găsit deocamdată vreo sursă sigură care să confirme acest lucru. Dat fiind faptul că perioada interbelică este una mai puțin cercetată, ne-am propus să implementăm un proiect în sensul acesta. 

Dincolo de lipsa unor surse, cunoaștem că arhitectul Mertz a proiectat clădiri doar în stilul neoromânesc, un alt stil arhitectural popular în perioada interbelică și de aceea nu îi putem atribui proiectele unor astfel de clădiri. Poate într-o zi vom descoperi cine au fost promotorii arhitecturii moderne în Chișinău. 

Din păcate nu am reușit să vedem toată casa, dar cert e că astfel de vizite, în clădiri istorice, care de regulă nu sunt publice, ne face să privim altfel mediul în care locuim și ne înconjoară.

Conceptul Open House

Inițiativa de a „deschide ușile” monumentului pentru publicul larg mi-a adus aminte de festivalul Open House care se organizează anual în mai multe orașe. Festivalul a fost inițiat în 1992 la Londra și conceptul acestuia este de a prezenta comunității și de a permite accesul în clădiri (care de regulă nu sunt publice) importante din punct de vedere arhitectural sau istoric. Evenimentul se desfășoară timp de câteva zile în peste 50 de orașe (Atena, Roma, Londra, Copenhaga, Lisabona, Gdansk etc.) din toată lumea. În cadrul acestuia se organizează tururi ghidate și expoziții și se  povestesc istoriile clădirilor. Astfel de inițiative sunt foarte importante pentru un oraș. Ele fac ca discuțiile despre arhitectură, despre design și urbanism să iasă dincolo de sfera profesională și îi fac pe oameni să conștientizeze importanța mediului în care aceștia locuiesc. Și de ce nu, face ca un loc sau altul să fie mai popular decât este. 

Processed with VSCO with a9 preset

(Surse imagini: Facebook: Open House Thesaloniki, Facebook: Open House Roma)

Poate într-o zi vom avea ceva similar și la Chișinău. Cu siguranță sunt multe clădiri pe care am vrea să le vedem și să le cunoaștem istoria. 

Pe noi ne găsiți la – https://savechisinau.org.

Surse: 

Autoare articol și poze: Anetta Dabija.

Publicat de Patricia Mihaila