Primul episod. Invitat: urbanistul Alexandru Munteanu

#ChișinăuTALKS este primul nostru produs media și constă dintr-o rubrică de interviuri în care vom discuta cu oameni care sunt implicați direct în dezvoltarea orașului. Vom vorbi cu experți în domeniul patrimoniului, urbanismului, arhitecturii, mobilității durabile, activismului, etc., alături de vom încerca să identificăm provocările traiului urban, să găsim soluții și să înțelegem cum stau, de fapt, lucrurile în Chișinău.

Primul nostru interviu este dedicat dezvoltării urbane și îl are ca invitat pe urbanistul Alexandru Munteanu, co-fondator și membru al Centrului de Urbanism din Chișinău. Acesta a absolvit facultatea de Urbanism și Arhitectură, Specialitatea Urbanism și Amenajarea Teritoriului, UTM și deține diplomă de dublu masterat în Dezvoltare Urbană și Cooperare Internațională – Universitatea Tehnică din Darmstadt, Germania și Institutul de Urbanism din Grenoble, Franța.

Iată ce am discutat cu Alexandru:

– Cum vezi tu Chișinăul de azi?

– E o întrebare foarte complexă și generală. Da, Chișinăul este un oraș cu foarte multe oportunități de a fi dezvoltat și cu foarte multe probleme la care trebuie de atras atenție. Faptul că este capitala Republicii Moldova îl face și mai greu de administrat. Îl văd ca pe un oraș al oportunităților, dar care nu s-a promovat încă ca un astfel de oraș. 

– Ție-ți place orașul Chișinău?

– Sunt unele aspecte ale orașului care-mi plac și altele care nu. Îmi place că orașul este bine delimitat, cartierele sunt amplasate în așa mod, încât pot exista ca orașe în sine: Botanica, Râșcani, Buiucani, Ciocana, deci fiecare cartier în parte își poate declara independența, dacă pot spune așa. Cartierele sunt delimitate de parcuri foarte mari, ceea ce e foarte bine și îl face un oraș-grădină. 

– După tine, Chișinăul este un oraș confortabil și sigur?

– Hai să le luăm pe aspecte. Din punct de vedere al siguranței mersului de jos, nu toate cartierele și nu toate zonele orașului sunt sigure. Centru, de exemplu, nu-i foarte accesibil și sigur din punctul ăsta de vedere. Nu poți să mergi fără să nu fie nevoie să te uiți pe unde calci și asta face mersul anevoios. 

Nu este sigur din punct de vedere al transportului alternativ – dacă vrei să ajungi din Ciocana cu bicicleta în Centru este foarte greu, sunt câteva intersecții pe care trebuie să le treci, să mergi în mare parte pe trotuar dacă vrei să te simți sigur, dar și atunci trebuie să fii atent pentru că trotuarul nu este pentru mers cu bicicleta sau alt tip de transport. Traficul în Chișinău este infernal, automobiliștii au cam uitat ce înseamnă respect și toți undeva se grăbesc, taie colțurile, creează situații de accident, merg cu viteză, nu respectă unele indicatoare și marcaje. Mă bucur că se îmbunătățește totuși calitatea transportului public și din punctul ăsta de vedere poți fi mai mult sau mai puțin sigur că vei ajunge la timp. Mă rog, în viitorul cel mai apropiat așa va fi, pentru că urmează să fie și mai multe benzi dedicate.

Din punct de vedere al siguranței fizice pe timp de noapte, este bine că se instalează tot mai mult iluminat public stradal, deși în unele zone lipsește sau iluminează mai mult păsările din copaci decât trotuarul pe unde mergi.

Mă bucur că este multă verdeață – deocamdată, au mai rămas parcuri de care putem să ne bucurăm. Confortul e un aspect important – să ai unde să mergi, să te odihnești, să petreci timpul liber în liniște. Cred că găsești unele zone în oraș unde să poți să te retragi așa. 

– Numește 3 lucruri importante care crezi că lipsesc astăzi orașului Chișinău.

– Prima și cea mai complexă este lipsa unei viziuni. Orașul nu știe încă unde vrea să ajungă. Se fac foarte multe intervenții de infrastructură și investiții economice, dar ele toate nu se concentrează pentru a atinge un anumit scop. Chișinău este un oraș care oferă oportunități, dar oportunitățile acestea nu sunt oferite pentru a atinge anumite scopuri: ce vrem să vedem în acest oraș, ce fel de oraș vrem să fim – turistic, studențesc, industrial, centru economic, etc. Asta ar fi lipsa principală și din asta derivă restul lucrurilor care i-ar lipsi. 

– Din ce ai enumerat mai sus, crezi că noi avem nevoie de o singură viziune de dezvoltare?

– Viziunea poate fi complexă. În sine ea poate fi simplu formulată, dar compusă din mai multe aspecte. Nu cred că asta e o problemă, dar trebuie cineva să se apuce s-o facă – asta ar fi administrația orașului. 

– Care sunt 3 locuri sau lucruri din Chișinău care-ți sunt dragi?

– Ciocana (râde). Și mă bucur că s-a transformat în ultima perioadă. Ciocana are calități pozitive și negative. Faptul că se intervine în unele cartiere, în unele ogrăzi, faptul că s-a reparat aleea principală e foarte important. Dar în același timp, Ciocanei îi lipsește spațiul public, căci acolo trăiește foarte multă lume preponderent tânără care are nevoie de el. Se observă în perioada caldă a anului, când mergi pe jos, când e plăcut de stat afară, că aleea e plină de oameni și asta creează un disconfort. Pe de o parte, e foarte bine că s-au amenajat spații publice, iluminare, scaune, dar în același timp e prea puțin pentru atâta lumea. Pe de altă parte, se observă mult spațiu în interiorul curților, felul în care sunt poziționate blocurile creează mult spațiu liber care este subapreciat, care nu e valorificat la capacitate maximă. Acolo pot fi organizate multe spații locale de interacțiune, de dezvoltare comunitară. 

Alt loc care-mi place e Centrul de jos… de fapt, tot centrul orașului. Îmi place că s-au mai păstrat străzile astea încurcate cumva, care s-au dezvoltat natural, care veneau de jos, din lunca râului Bâc și pe care oamenii mergeau cel mai des: spre piață, spre gara feroviară, spre scuarurile din fața bisericilor. Îmi place și partea de sus pentru că e ordonată în linii paralele, iar asta face administrarea orașului mai simplă. Dezvoltarea orașului în străzi paralele întotdeauna e mai simplă, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să apreciem cum s-a dezvoltat orașul în mod natural, pentru că ăsta e farmecul identității locale. 

– Despre ce este urbanismul azi? Ce se întâmplă la noi în acest domeniu?

– Urbanismul, în linii generale și în dependență cu cine vorbești, poate însemna diferite chestii. În Chișinău urbanismul trebuie să devină despre dezvoltarea teritorială. E vorba de o planificare a orașului – și în dependență de cum își stabilește orașul strategiile și acțiunile de dezvoltare a acesteia, în așa mod trebuie să-și dedice spațiul, teritoriul pentru a realiza această strategie. Asta înseamnă de stabilit unde vor fi drumurile principale de acces, spațiile publice, spațiile de interes public, zonele rezidențiale, de business, etc.

– De ce urbanismul cu 50 de ani în urmă era diferit de urbanismul de acum?

– Tendințe diferite sunt dictate de necesități diferite, până la urmă totul se rezumă la planificarea urbană, teritorială, la cum se dezvoltă orașul. În perioada boom-ului industrial, planificatorii se gândeau cum să dedice mai mult spațiu dezvoltării industriale, în perioada sovietică – la fel, se creau orașe unde era industria, unde erau extracții în masă de resurse sau centrale nucleare. 

Acum orașele nu se mai extind așa de mult, ele nici nu trebuie să se extindă la infinit pentru că devin greu de administrat. E bine să folosești resursele pe care le ai. Atunci exista o anumită viziune, acum avem alte tendințe, iar multe orașe azi au tendința de a trece la dezvoltarea durabilă, adoptă strategii ca să devină mai sustenabile: asta înseamnă calitatea aerului, transport eficient, politici urbane de a încuraja mersul pe jos sau cu transportul public, decizii care să îmbunătățească calitatea vieții. Vrei ca orașul să devină durabil, ca aerul să fie mai curat? Asta înseamnă că în următorii 10 ani tu planifici mai multe zone verzi, industria ta să treacă la resurse regenerabile, schimbi transportul public, încurajezi oamenii care folosesc transportul privat să treacă la transport mai ecologic. 

– Recent ai scris o lucrare despre necesitatea creării unei Agenții de Urbanism. De ce e asta necesar?

– Agenția de urbanism este o entitate care se subordonează în mod ideal primăriei, are o formă juridică, e cea care colectează datele, care poate crea viziuni de dezvoltare pentru oraș sau anumite zone speciale sau contracta pe cineva s-o facă. E cea care e la curent cu etapele de implementare ale anumitor strategii existente, știe exact ce s-a întâmplat sau urmează să se întâmple, ține mâna pe puls. 

Agenția e cea care comunică cu oamenii, pentru că lipsa de comunicare e o problema majoră dintre beneficiari – primărie, societate civilă, populație. Canionul ăsta mare care s-a făcut între administrație și restul duce la faptul că de multe ori administrația ia decizii nu neapărat necesare – și iată agenția ar putea să umple acest gol și să fie un comunicator.  

– Care este cauza lipsei unui număr mai mare de urbaniști care să fie conectați cu administrația locală?

– Greu de spus. Nu știu dacă pot să învinuiesc pe cineva de ce se întâmplă. Chiar și studiile făcute la noi erau mai mult de inginerie decât de planificare urbană. Noi am avut 2 ani de arhitectură, multe obiecte legate de inginerie, iar cursul de urbanism a durat un an jumătate. Nu știu cum s-a schimbat curricula în 10 ani, dar știu că acum ne lipsesc studenții – în 2021 erau 7-8 studenți și asta e foarte puțin. Moldova are nevoie de urbaniști calificați, pentru că deseori la noi se ocupă arhitecții de ce ar trebui să se ocupe urbaniștii. Noi nu avem componenta de design urban și nu mă refer la mobilier, dar la modul cum sunt amplasate spații ca scuaruri, parcuri ș.a. Probabil, trebuie cineva să se apuce să educe o nouă generație de urbaniști. 

Eu spun că urbanismul e un stil de viață, pentru că noi trăim în comunități, noi suntem înconjurați de un spațiu care a fost planificat și cu care interacționăm. Și modul în care acest spațiu a fost gândit ne afectează pe toți – noi toți suntem urbaniști într-un fel, pentru că noi știm ce necesități avem vizavi de o localitate și știm că se poate mai bine. Ăsta e urbanism pentru oamenii de rând, iar pentru profesioniști el e despre documentație, strategie de dezvoltare și chestii din astea. 

– Ultima întrebare ar fi: Chișinăul este un oraș în care ai vrea să locuiești?

– În orice oraș poți locui, chiar și în Chișinău. Greu să răspund, nu știu dacă eu vreau să trăiesc aici sau sunt nevoit să trăiesc aici sau dacă am altă opțiune de a trăi într-un oraș mai mare cu mai multe posibilități de a te implica. Nu știu dacă vreau să trăiesc în alt oraș din Moldova, pentru că discuția ar trebui să pornească de la întrebarea „de ce nu sunt alte orașe în Moldova care pot să ofere aceleași oportunități sau în care eu pot să fiu urbanist”. 

Deocamdată, eu vreau să locuiesc în Chișinău pentru că eu știu că aici am acces la o varietate de servicii. Dacă mi s-ar oferi un loc de muncă bun la Cahul sau Călărași, să zicem, eu m-aș duce. Eu cred că orașul poți să-l faci confortabil pentru tine, peste tot se poate de locuit. Nu am un răspuns la întrebarea dacă îmi place în Chișinău, aici pur și simplu am crescut, trăiesc și activez. Dacă o să am ocazia să plec, eu o să plec, chiar dacă ar fi un alt oraș din Moldova – ba chiar aș vrea să am posibilitatea să trăiesc în alt oraș de la noi.  

Publicat de Patricia Mihaila

Distribuie pe: