Cum și de ce n-a obținut Cinematograful „Emil Loteanu” statutul de monument istoric
ianuarie 19, 2023
clasare – procedura prin care se conferă regim de monument istoric unui bun imobil și înscrierea acestuia în Registrul monumentelor.
În ultimii ani Registrul Național al Monumentelor a fost modificat de câteva ori. Au fost introduse obiecte precum Peștera lui Bechir din Soroca, Circul, sediul actual al Procuraturii Generale de pe bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt 73 și Maternitatea cu parc de pe bulevardul Grigore Vieru. Pe aceeași listă de obiecte noi se afla și clădirea „Cinematografului Emil Loteanu” care însă n-a mai ajuns pe lista finală la Parlament (Registrul Monumentelor poate fi modificat doar de către Parlamentului Republicii Moldova la solicitarea Guvernului Republicii Moldova).
Motivul pentru care acest imobil așa și n-a mai ajuns în Registrul Monumentelor ne-a surprins și credem că creează precedente nu tocmai benefice pentru patrimoniul cultural construit.
În 2020 pe particip.gov.md apare un proiect care prevede modificarea Registrului Național al Monumentelor Republicii Moldova. Proiectul presupunea clasarea a câteva obiecte și includerea acestora în Registru Național: sediul actual al Procuraturii Generale de pe bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt 73, Cinematograful Patria „Emil Loteanu” de pe bulevardul Ștefan cel Mare 103 și Maternitatea cu parc de pe bulevardul Grigore Vieru.
Nu este clar ce s-a întâmplat cu acest proiect de lege, dar n-a ajuns la Parlament. În 2021 când s-a pus problema clasării și introducerii clădirii Circului în Registrul Național, s-a reluat și procesul pentru cele trei clădiri de care am menționat mai sus. La fel ca în 2020 acesta a fost lansat pentru consultări publice. Ulterior la Parlament a ajuns proiectul cu modificările propuse de unele entități și ministere. În listă nu se mai regăsește clădirea Cinematografului și explicația acestui lucru îl găsim în una din anexele atașate la proiectul de lege.
Ministerul Finanțelor atenționează Ministerul Culturii că acest imobil este în proprietate privată și în cazul unui refuz al proprietarului pentru statutul de monument al clădirii pe care o deține, statul nu ar dispune de mijloace ca să o răscumpere.
Menționăm că în 2019 legea prevedea posibilitatea răscumpărării imobilului în cazul în care proprietarul refuză noul statut al clădirii.
(2) În cazul în care deţinătorii obiectului propus pentru a i se atribui calitatea de monument refuză acceptarea acestui statut, organele de stat pentru ocrotirea monumentelor înaintează Parlamentului sau Guvernului propunerea în vederea răscumpărării de către stat a acestui obiect.
Legea ocrotirii monumentelor este modificată în ianuarie 2022 și acest articol a fost modificat.
Totuși, Ministerul Culturii exclude din proiectul de hotărâre punctul privind atribuirea statutului de monument al clădirii Cinematografului Emil Loteanu, motivând acest lucru prin faptul că beneficiarii acesteia și-au exprimat dezacordul față de acest aspect și pentru a exclude un risc financiar menționat de Ministerul Finanțelor.
Este ciudat că Ministerul Finanțelor a invocat acel articol din lege, pentru că în final Ministerul Culturii este cel care decide dacă inițiază procesul de răscumpărare sau nu.
La acea etapă Cinematograful era pus în vânzare. Moldstreet scria că potrivit anunțului de vânzare, imobilul a fost scos la vânzare la un preț de pornire de 80 de milioane de lei licitația urmând să se desfășoare în august 2021. Putem bănui cauza refuzului beneficiarului noul statut propus de Ministerul Culturii. Beneficiarul de facto al clădirii figurează politicianul (sau fostul politician) Victor Șelin.
La etapa actuală nu este clar ce se va întâmpla mai departe cu clădirea și dacă totuși se bucură de statut de protecție ca și celelalte monumente sau nu. Legea nu prevede ce se întâmplă în astfel de situații.
Ca să facem o paralelă, în cazul României procesul de clasare (sau de declasare) este descris mai detaliat în Legea nr. 422 din 18 iulie 2001 privind protejarea monumentelor istorice.
- spre deosebire de Republica Moldova, clasarea și includerea unor noi obiecte în registrele monumentelor în România se face doar de către Ministerul Culturii.
- obiectul nou propus spre clasare va avea regim de protecție timp de 12 luni de la data comunicării către proprietar sau către titularul altor drepturi reale asupra obiectului. Timp în care decizia poate fi contestată.
- în cazul în care un subiect nu este de acord cu acest statut are două căi posibile de acțiune: să conteste ordinul la autoritatea care a emis actul prin care începe procedura de clasare și în cazul în care nu este de acord nici cu rezultatul contestării la autoritatea emitentă, să conteste actul în contencios administrativ (adică să meargă în judecată);
- până la decizia finală a instanței obiectul nou propus oricum va avea regim de protecție;
Spre deosebire de Moldova, în România decizia Ministerului Culturii e finală și nu poate fi influențată nici de un alt minister, nici de proprietar. În cazul în care proprietarul nu este de acord cu noul statut, are dreptul să conteste această decizie (în judecată) ca și oricare alt act prin care crede că i s-au încălcat niște drepturi. Asta nicidecum nu înseamnă că autoritatea are nevoie de acordul proprietarului sau că ar trebui să fie influențată în vreun fel sau altul de existența acestui drept.
Ceea ce s-a întâmplat cu procedura de clasare în cazul Cinematografului Emil Loteanu reflectă foarte bine atitudinea acestui stat (dar și a societății per general) față de patrimoniul cultural construit: bani pentru patrimoniu nu avem. Nici interes.
Interes au doar unii dezvoltatori imobiliari sau unii oameni de afaceri pentru care centrul istoric a fost întotdeauna „mina lor de aur”.
Este adevărat că în condițiile actuale, nu acestea sunt prioritățile Republicii Moldova, dar poate că nu vor fi niciodată. Așa cum scriam și anterior, patrimoniul cultural trebuie văzut ca resursă și nu ca povară. Mai ales dacă vorbim de patrimoniul cultural construit din Chișinău. Ultimul an s-a promovat intens domeniu turismului și s-a elaborat o nouă strategie de dezvoltare pentru Moldova (Strategia 2030), s-au lansat proiecte în domeniul industriei creative – patrimoniul cultural construit nu se regăsește nicăieri. Nu există strategii, nu sunt fonduri.
Un alt aspect pe care-l scoate în evidență acest caz (dar și multe altele), e faptul că Ministerul Culturii e vulnerabil în fața altor actori atunci când vine vorba de protejarea patrimoniului cultural construit.
De la unii dezvoltatori care vin cu tot felul de proiecte la Consiliul Național al Monumentelor Istorice ca să obțină aviz – până la alte ministere. Am observat de multe ori la ședințele consiliului, frica unor membri de eventuale cazuri de judecată intentate de către beneficiari în cazul în care nu ar obține avize pozitive.
Ministerul Culturii nu e responsabil doar de conacele care necesită restaurare ci și de cel mai dorit și mai atractiv spațiu pentru domeniul imobiliar din toată republica: centrul istoric al Chișinăului.
Ținând cont de faptul că unele din cele mai mari cazuri de corupție în domeniul imobiliar, în ultimii 30 de ani s-au întâmplat tocmai în centrul orașului, suportul politic al Ministerului Culturii ar trebui să fie altul, dar și acesta ar trebui să dea dovadă de mai multă voință politică, determinare și verticalitate în domeniul (patrimoniul cultural construit) pe care-l gestionează.
Prin 2021 Cinematograful a fost scos la vânzare și beneficiarul de facto al companiei care gestionează această clădire și acest spațiu este un politician local (Victor Șelin) așa cum scriam mai sus.
Probabil că știți cât de important e tot acest spațiu pentru noi la fel cum a fost și pentru chișinăuieni încă din secolul XIX.
Istoria acestui loc începe încă în 1888 când în acest loc se construiește o clădire după proiectul lui Henry Lonski. Devine un loc faimos în care boierii locali petreceau foarte mult timp ca să se distreze. I se spunea „Clubul Nobilimii”. Generalul Urusov scria în memoriile sale că boierii petreceau mult timp aici ca să joace cărți. Veneau la 2 ziua și plecau la 3-4 dimineața (vara la 6 dimineața).
Clădirea era atât de importantă pentru ei încât într-un an s-a adunat o sumă colosală pentru a repara bucătăria Clubului. „Clubul Nobilimii” nu era doar locul în care boierii își agoniseau averile ci și locul în care se făceau tot felul de baluri, ospățuri și concerte.
În 1920 se deschide aici „Teatrul Național”. În revistele locale scriau despre teatru că se montau piese bune și că instituția beneficia de buget considerabil din partea statului.
Pe una din fotografiile de epocă se vede și un afiș al Teatrului Vesel sub conducerea lui Vasilii Vronski și Mihail Cernov.
În 1935 clădirea „Clubului Nobilimii” este demolată pentru a construi în locul acesteia un alt imobil care să găzduiască un cinematograf modern. Din păcate nu se cunoaște cine a fost arhitectul proiectului și cum ar fi arătat imobilul. Construcția clădirii a fost începută însă n-a fost finisată din cauza războiului. Pe fotografia din 1944 se văd pereții imobilului nefinisat.
Clădirea a fost construită deja în perioada sovietică și în 1952 cinematograful (primul cinematograf modern din Chișinău) și-a deschis ușile pentru vizitatori. Arhitecții clădirii sunt Voițehovski și Verber (Voițehovski este și arhitectul Clădirii Procuraturii căreia i s-a atribuit statutul de monument în aceeași listă cu cinematograful). Și acesta la scurt timp devine un loc popular. Înaintea filmelor cânta și faimoasa orchestră de Jazz a lui Șico Aranov. Interesant e faptul că în incinta cinematografului se găsea și o mică librărie.
Astăzi imobilul e într-o stare bună și găzduiește cinematograful „Emil Loteanu” și câteva cafenele.
În condițiile actuale, din punct de vedere legal, nu s-ar prea schimba lucrurile în cazul în care clădirea ar obține statutul de monument istoric. Ea deja se află în Nucleul Istoric și orice schimbare (sau orice obiect sau firmă amplasată pe fațadă) survenită la aceasta oricum trebuie să fie aprobată și de organele responsabile de protejarea patrimoniului construit. Noul statut doar ar accentua calitatea de monument a Cinematografului și faptul că s-a dorit clasarea acestuia demonstrează importanța atât a locului cât și a clădirii pentru patrimoniul cultural local.
Rămâne să vedem dacă se va relua procedura sau nu.
Surse: oldchisinau.com; http://oldchisinau.com/zdaniya-i-pamyatniki/ischeznuvshie-zdaniya-kishinyova/blagorodnoe-sobranie/
Publicat de Anetta Dabija
