Fenomenul Jane Jacobs sau cum o jurnalistă a revoluționat urbanismul

Jane Jacobs (1916-2006) a fost o urbanistă și activistă americano-canadiană, ale cărei lucrări și cercetări au adus o abordare inedită, bazată pe ideea de comunitate, a planificării urbane și construcției orașelor. Deși nu urmase o pregătire academică propriu-zisă în domeniul urbanismului sau arhitecturii, fiind jurnalistă de profesie, Jane Jacobs a lansat idei inovatoare chiar de la prima sa lucrare, publicată în 1961: „Viața și moartea marilor orașe americane”. Ea a locuit în zona Greenwich Village din New York timp de mai multe decenii, apoi s-a mutat în 1969 în Toronto, Canada, unde și-a continuat munca și a scris despre urbanism, economie și probleme sociale până când s-a stins din viață în 2006.

Potrivit descrierii oferite de către „Center for the Living City”, comunitate fondată în 2005 de către Jane Jacobs și alți specialiști în ale urbanismului, Jacobs vedea orașele ca pe niște sisteme integrate, care aveau propria lor logică și dinamică. Ea a promovat „activismul de cartier”, încercând să combată abordarea planificării urbane bazată pe mașini și să oprească, astfel, expansiunea autostrăzilor și spațiilor destinate autoturismelor. Crezând cu fermitate în importanța contribuției locuitorilor de rând asupra modului cum se dezvoltă cartierul și orașul lor, Jane Jacobs a încurajat oamenii să se familiarizeze cu adevărat cu locurile în care trăiesc, lucrează și își petrec timpul liber.

Astfel, publicista susține că un accent important trebuie pus pe adevăratele locuri în care viața orașului înflorește – străzile și trotuarele, zonele de contact cu o forță mult mai mare decât imensele spații verzi transformate în parcări ale orașului care se vrea progresist.

„Orașele au capacitatea de a oferi ceva pentru toată lumea, numai atunci când sunt create de toată lumea.”

Arhitectura și urbanismul devin pentru Jane Jacobs mai mult decât o preocupare sporadică la începutul anilor ’50, când începe să lucreze la publicația Architectural Forum. Ea scrie articole despre proiecte de urbanism, investighează și raportează mai multe proiecte de dezvoltare urbană din Philadelphia și East Harlem, New York, condamnând atitudinea neglijentă a inițiatorilor proiectului față de populația de culoare din acea zonă.

Ulterior, a discutat public despre toate acestea în 1956, când i s-a cerut să înlocuiască un alt scriitor al Architectural Forum și să susțină o prelegere la Harvard. Discursul a fost bine primit și i s-a cerut să scrie pentru revista Fortune, unde a publicat eventual „Downtown Is for People”, în care critică comisarul Robert Moses pentru abordarea sa față de reamenajarea orașului New York, despre care credea că neglija nevoile comunității, concentrându-se prea mult pe concepte precum scară, ordine și eficiență.

În 1958, Jacobs a primit o bursă de la Fundația Rockefeller pentru a studia planificarea orașului. Ea a făcut legătura cu New School din New York și, după trei ani, a publicat cea mai renumită lucrare a sa – „Viața și Moartea Marilor Orașe Americane”. Ea a fost critică de mulți din domeniul urbanismului, adesea cu insulte bazate pe gen, în încercarea de a i se minimiza competența și credibilitatea.

Activismul urbanistei prinde și mai mult contur în perioada în care aceasta luptă împotriva planurilor lui Robert Moses de a dărâma locuințele existente în Greenwich Village și de a construi în locul acestora clădiri înalte. Ea s-a opus expansiunii excesive a Universității din New York, precum și autostrăzii care ar fi conectat podul Brooklyn cu Holland Tunnel, distrugând astfel multe locuințe și afaceri mici din West Village, precum și parcul Washington Square, conservarea căruia a devenit unul din punctele esențiale ale activității sale de atunci. Jacobs a fost arestată în timpul unei demonstrații, însă până la urmă activitatea sa și a colegilor săi a constituit un punct de cotitură care a dus la înlăturarea lui Robert Moses din funcția deținută și la schimbarea direcției de planificare a orașului New York.

Deși nu e clar dacă arestarea a influențat această decizie într-un final, în 1968 Jane Jacobs se mută în Toronto și primește cetățenia canadiană. Deși departe de orașul său natal, ea își continuă munca și activismul în domeniul politicilor urbane, militând pentru reaconstruiri și reamenajări ale orașelor bazate pe ideea de comunitate. Una dintre activitățile sale cele mai notorii în această perioadă este oprirea construcției în Toronto a autostrăzii Spadina în 1971.

„Nu putem suprapune vreo logică artificială asupra orașului; orașul e creat de oameni și conform lor, nu clădirilor, trebuie să ajustăm planurile noastre.”

În lucrarea „În căutarea exteriorului pierdut”, autoarea Zamfira Răzvan scrie: „Pentru Jane Jacobs țelul era să redobândească bogata mixtură de înțelesuri ce s-a pierdut în arhitectura contemporană și în orașul modern. Jacobs introduce la începutul anilor ’60 conceptul de „complexitate organizată”… În cartea sa „Viața și moartea marilor orașe americane”, ea demonstrează încă o dată eșecul utopiilor urbane și a întregii abordări „ortodoxe” a urbanismului perioadei. Fiind jurnalistă de profesie, ea a avut posibilitatea să înțeleagă ineficiența modelelor, privind problema din exterior, cu ochii omului instruit care înțelege latura socială a așezării.”

Așadar, Jane Jacobs militează pentru spațiile mixte, încărcate de memorie și sens cotidian, or spațiul urban steril, menit să umplu niște goluri nu poate genera o asemenea încărcătură. Un spațiu urban adaptat la scara umană e unul în care indivizii se pot cunoaște, pot interacționa, scăpând astfel de sentimentul de insecuritate și singurătate, tot mai des întâlnite azi.

Contribuția lui Jane Jacobs în domeniul politicilor urbane e de necontestat: ea a influențat generații întregi de urbaniști, academicieni, activiști și a schimbat ireversibil felul în care percepem în prezent planificarea urbană.

Publicațiile lui Jane Jacobs:

Cărți:

Dark Age Ahead, Random House, 2004.

The Nature of Economies, New York: Modern Library/ Random House, 2000.

A schoolteacher in old Alaska: The Story of Hannah Breece, Owen Sound, Ontario: Ginger Press, 1995.

Systems of Survival: A Dialogue on the Moral Foundations of Commerce and Politics, New York: Random House, 1992.

Cities and the Wealth of Nations, New York: Random House, 1984.

A Question of Separatism: Quebec and the Struggle over Sovereignty, New York: Random House, 1980.

The Economy of Cities, New York: Random House, 1969.

The Death and Life of Great American Cities, New York: Random House and Vintage Books, 1961.

Ideas That Matter: The Worlds of Jane Jacobs, Ontario: The Ginger Press, 1997. 

Articole:

“Downtown is for People,” Fortune, April 1958.

“Putting Toronto’s Best Self Forward,” Places, 7:2.

“Market Nurturing Run Amok,” Openair-Market Net, October 1995.

“Why TVA Failed,” The New York Review of Books, vol 31, no. 8, May 10, 1984.

Essay on Charles Dickens’s Hard Times, in The New York Review of Books, 48 (12), July 19, 2001.

Introduction to the new edition of Hard Times, by Charles Dickens, New York: Modern Library, 2002.

Introduction to the new edition of The Jungle, by Upton Sinclair, New York: Modern Library, 2002.

Introduction to the new edition of Innocents Abroad, by Mark Twain, New York: Modern Library, 2003.

Publicat de Patricia Mihaila

Distribuie pe: