Autor: Adrian Lungu
Cât de des observați plante perene prin Chișinău? V-ați pus vreodată întrebarea cât de mult contează un habitat de plante locale pentru biodiversitate și mediu?
Specii precum Bellis perennis (margareta mică), Taraxacum officinale (păpădia), Adonis vernalis (ruscuța de primăvară) sau Artemisia absinthium (pelinul) sunt deseori întâlnite în flora orașelor din Republica Moldova. Cu toate acestea, atunci când ne plimbăm pe un trotuar și vedem mici habitate cu iarbă și flori, tindem să le percepem ca fiind spații neîngrijite. În realitate, aceste mici habitate aparent nesemnificative sunt componente active ale ecosistemului urban.
Biodiversitatea este o caracteristică relevantă a peisajelor urbane, oferind multiple beneficii, iar conservarea acesteia în spațiile verzi urbane este esențială și necesită o abordare mai serioasă. Cu toate acestea, urbanizarea are de cele mai multe ori, o influență dăunătoare asupra diversității speciilor locale, înlocuind ecosisteme funcționale cu suprafețe artificiale sau vegetație decorativă, dar greu adaptată pentru clima locală.
Studiile pe parcele urbane de dimensiuni reduse (chiar și de 1 m²) demonstrează că vegetația spontană este suficientă pentru a activa procese ecosistemice, precum retenția apei, filtrarea poluanților (inclusiv reducerea metalelor grele) și susținerea activității microbiene din sol. Un exemplu relevant este un studiu publicat în 2023 de Springer Nature, care analizează pajiști urbane și arată că chiar și pe suprafețe foarte mici există procese între vegetație și calitatea solului. Mai exact, prezența plantelor influențează cantitatea de nutrienți, distribuția poluanților și procesele biologice din sol.
Un ghid de ghid de biodiversitate urbană elaborat de University of Melbourne subliniază faptul că zonele verzi mici, chiar și cele fragmentate au un rol esențial în susținerea biodiversității. Acestea funcționează ca „puncte de legătură” (stepping stones) între habitate, sporind mișcarea speciilor și menținerea ecosistemelor urbane. Totuși, impactul lor devine cu adevărat semnificativ atunci când aceste micro-habitate sunt conectate într-o rețea coerentă de infrastructură verde.
Imaginați-vă o plantă care crește între plăci de beton. Aceasta ajută la infiltrarea apei, susține microorganismele din sol și oferă un micro-habitat pentru insecte. Zeci de astfel de puncte răspândite prin oraș, devin împreună o infrastructură verde reală. Iar un sistem de pajiști urbane sau un scuar amenajat cu plante perene locale începe să influențeze vizibil temperatura, capacitatea de retenție a apei și nivelul biodiversității. La scară mai mare, aceste intervenții produc efecte măsurabile la nivel de oraș.
Un alt beneficiu important este atragerea insectelor și a polenizatorilor, cu care conviețuim zi de zi în mediul urban. Albinele, fluturii și alte insecte depind de aceste plante pentru hrană și reproducere. Astfel, orașul poate deveni un ecosistem pentru mai multe specii. În același timp, aceste habitate contribuie la o estetică mai naturală și mai diversă a spațiului urban.
Un aspect adesea ignorat este faptul că flora spontană necesită intervenții minime de întreținere. Spre deosebire de gazonul clasic sau de plantele ornamentale greu adaptabile, care necesită irigare constantă, grijă frecventă (utilizarea de îngrășăminte, scurtare, etc.), plantele locale sunt adaptate la condițiile climatice. Acest lucru le face mai sustenabile din punct de vedere economic și ecologic.
Cu toate acestea, procesul de urbanizare tinde să elimine aceste habitate spontane. Trotuarele sunt acoperite cu asfalt sau pavate cu plăci și pavaj, spațiile dintre blocuri sunt „curățate”, iar vegetația este înlocuită cu gazon uniform sau din nou pavaj. În acest proces, orașul pierde din biodiversitate, din capacitatea naturală de a regla temperatura, sau de a gestiona apa.
Simbolic, am plantat patru specii de plante perene care pot fi găsite ușor în magazinele agricole. Am plantat speciile în zonele de lângă carosabil și pe fâșiile verzi din apropierea trotuarelor. Aceste spații, de cele mai multe ori rămân nevalorificate. Din punct de vedere estetic, schimbarea va fi cu siguranță vizibilă. Spațiile vor deveni mai vii și mai plăcute. Așa cum am menționat anterior, aceste plante ajută la infiltrarea apei, susțin microfauna, atrag polenizatori și contribuie la îmbunătățirea calității solului și a aerului. Totuși, pentru ca aceste beneficii să devină semnificative și durabile, plantele au nevoie de conectivitate și de suprafețe mai extinse. Doar astfel vor aduce un impact pe termen lung asupra biodiversității, temperaturii urbane și rezilienței orașului.
În concluzie, orașele au nevoie de mai multe spații verzi (mai inteligente) mai bogate în vegetație locală, capabile să funcționeze ca ecosisteme. Integrarea florei spontane și a plantelor perene autohtone nu înseamnă lipsă de îngrijire. Putem spune că este o formă diferită de gestionare a spațiului urban mai apropiată de natură. În loc să înlocuim aceste plante cu specii artificiale care necesită resurse constante (și care sunt uneori anuale), ar trebui să învățăm să valorificăm ceea ce deja există.
Bibliografie:
1. Playbook for Urban Biodiversity
https://www.unimelb.edu.au/cities/research/projects/current-projects/playbook-for-urban-biodiversity
2. Ilie, D., & Cosmulescu, S. (2023). Spontaneous plant diversity in urban contexts: A review of its impact and importance.
3. Paudel, S., States, S. L., & Mainali, K. (2025). Urban greening with biodiverse perennial meadows improves ecosystem services in human-dominated landscapes. Urban Forestry & Urban Greening, 113, Article 128873.
4. Mollashahi, H., Szymura, M., Perera, P. C. D., & Szymura, T. H. (2023). The effect of grassland type and proximity to the city center on urban soil and vegetation coverage. Environmental Monitoring and Assessment, 195, Article 599.