Monumentele corupției din centrul istoric

Prin 2013, Chișinăul a fost bulversat de noutatea construcției unei clădiri în spatele Ambasadei Franței pe strada Alessandro Bernardazzi. A fost un scandal „grozav” atunci, cu scuze de rigoare și pasarea responsabilității de la Ministerul Culturii la Primărie și vice-versa. Faimosul bloc de pe strada Bernardazzi, care totuși a fost construit, astăzi găzduiește apartamente de lux. Chiar dacă în anunțurile de vânzare a apartamentelor scria că blocul este lângă o ambasadă, ghinion, Ambasada Franței și-a schimbat sediul pe strada București. A fost un scandal mare despre care a vorbit toată lumea, iar apoi… n-a mai fost nimic.

Clădirea de pe strada Bernardazzi dinspre strada Alexe Mateevici

A sperat toată lumea că după astfel de situații lucrurile se vor schimba. Doar că acel caz a avut efect invers – a dat startul intervențiilor masive în centrul istoric.

Blocurile s-au tot ridicat prin centrul orașului (care este înscris în Registrul Național al Monumentelor Istorice cu nr. 308 și se întinde între străzile Mateevici la Albișoara, Mihai Viteazul, Zaikin, Ciuflea și Ștefan cel Mare). 

Oricine cunoaște câte ceva despre nucleul istoric, știe că pentru acest ansamblu protejat se aplică niște reguli mai speciale. Aici avem mai multe condiționări și restricții. Din punct de vedere legal, nu prea poți construi orice, iar procesul de obținere a documentelor pentru construcția unui obiect se obțin printr-o procedură mult mai complexă decât pentru orice altă zonă a orașului. Cum totuși s-au ridicat clădirile care nu se integrează în niciun fel în contextul urban existent în ultimii zece ani putem (deocamdată) doar să bănuim.

Un exemplu similar cu cel despre care scriam la începutul articolului este și cazul de la intersecția străzilor Vlaicu Pârcălab cu București. Este vorba de „reconstrucția” conacului Râșcanu-Derojinschi și construcția în spatele acestuia a unui imobil de 12 etaje.

Jurnaliștii au realizat mai multe reportaje și investigații despre acest caz și despre cine s-ar afla în spatele acestuia, dar înainte de a scrie despre acest subiect, aș vrea să fac o incursiune privind modul în care s-a permis construcția acestui obiect și cum tot sistemul cu toate instituțiile responsabile de domeniul construcțiilor, urbanismului, dar și de protecție a monumentelor ori au făcut parte din această schemă ori au asistat pasive la tot acest proces.

Clădirea și proiectul în locul Conacului Derojinschi e unul din cele mai discutate atât în spațiul public cât și prin birourile oficiale. Și de multe ori am observat cu stupoare că inclusiv cei care ar trebui să înțeleagă procesul și posibilitatea de a construi un asemenea bloc în centrul orașului nu cunosc că lucrurile de fapt au fost foarte simple și nu s-a făcut niciun plan adițional pentru proiectele clădirilor.

Istoria construcției

2013 – Istoria începe în 2013, când la Consiliul Național al Monumentelor Istorice (CNMI) este depus un proiect de restaurare a conacului Râșcanu Derojinschi, situat pe adresa București, 62. Atât Schița de proiect cât și Proiectul de execuție sunt acceptate (avizate).

2014 – În noiembrie 2014 se schimbă viziunea și la CNMI este depus un proiect care prevede un bloc de opt etaje în curtea monumentului (Business Centru cu apart – Hotel (2S+D+8E)). Schițele sunt  respinse apoi acceptate cu o singură condiție – nivelul de înălțime nu va depăși înălțimea de maxim P+4E+M.

2017 – În ianuarie 2017 se depune o altă schiță de proiect la CNMI care prevede un bloc de 13 etaje în curte (S+P+10E+2PH). CNMI își menține soluția dată în 2014, dar în afară de asta, din cauza numărului de voturi egale pro și contra, subiectul a fost examinat repetat la altă ședință.

Februarie 2017 – Consultarea repetată a proiectului depus în ianuarie. Proiectul este respins.

Aprilie 2017 –  Consultarea repetată a proiectului depus în ianuarie. Proiectul este respins.

Mai 2017 – La CNMI este depusă o schiță de proiect pentru un bloc deja de 11 etaje (S+P+9E+PH), în curte. Schița este acceptată însă soluția este exclusă din actul publicat pe site-ul Ministerului Culturii. În baza acestui aviz Primăria eliberează Certificat de Urbanism.

August 2017  – Certificat de urbanism: Eliberare 30.08.2017, Construcția unui Business Centru cu Aparat Hotelier, valabilitate 12 luni. Între timp, la CNMI este depus proiect de execuție pentru demolarea clădirilor din curte. CNMI refuză proiectul pentru că imobilele deja sunt desființate.

21 decembrie 2017 – La CNMI este depus proiectul de execuție deja cu 12 etaje (S+P+10E+PH) și cu anexarea unui corp suprapus parțial peste edificiul cu statut de monument. Consiliul respinge proiectul pentru că nu corespunde proiectului acceptat în mai 2017.

28 decembrie 2017 – Aproape același proiect de execuție este depus la CNMI. Se schimbă formularea din: „anexarea unui corp suprapus parțial peste edificiul cu statut de monument” în „construirea unui edificiu (S+P+10E+PH) în ansamblu cu imobilul cu statut de monument de pe adresa respectivă”. Proiectul este acceptat.

În baza avizului din 28 decembrie 2017, orimăria emite Autorizație de Construire.

Mai 2018 – Autorizație de construire: eliberare 21.05.2018, Construirea unui Business Centru cu Apart Hotel.

Procesul a început în 2013 cu un proiect de restaurare a Conacului și s-a terminat în 2018 cu eliberarea autorizației de construire din partea Primăriei mun. Chișinău timp în care proiectul a fost transformat, returnat, modificat și verificat de zece ori la Ministerul Culturii (autoritatea responsabilă de avizarea proiectelor pentru centrul istoric). Constatăm că de la acceptarea construirii a unui imobil de patru etaje plus reconstruire a Conacului s-a ajuns la construirea unui bloc cu 12 etaje în curtea monumentului. Interesant este și faptul că același proiect mai întâi a fost refuzat apoi acceptat.

Dacă în cazul clădirii de pe strada Bernardazzi anumite avizări „s-au pierdut” pe drumul eliberării documentației permisive pentru construire, în acest caz toate avizările s-au făcut și au trecut. Au fost anumite perioade din toată această poveste când blocul deja se construia iar arhitectul-șef de atunci, Sergiu Borozan, declara că încă nu au emis autorizație. Ulterior însă au avut totul.

În anul în care s-a eliberat documentul pentru construcția imobilului, Legea Ocrotirii Monumentelor garanta protecția monumentelor istorice – iar în acest caz noi ne referim atât la conac cât și la centrul istoric, iar Hotărârea de Guvern 1009/2000 privind zonele protejate naturale și construite stabilește ce lucrări sau intervenții pot fi făcute în zona de protecție a unui monument. Un bloc cu 12 etaje nu se numără în lista de posibile intervenții.

Conacul Râșcanu-Derojinschi a fost un monument de însemnătate națională, construit la sfârșitul secolului XIX după proiectul arhitectului Alessandro Bernardazzi.

Revenind la teren și conac, jurnaliștii au scris în mai multe investigații că aceste terenuri și imobile au fost vizate într-o serie de tranzacții dubioase fiind vândute și revândute de firme din Belize care erau asociate cu politicianul Vladimir Andronachi.

Din 2017 conform unui contract, 81% din construcție aparține firmei de construcție „ExFactor Group”. Complexul e aproape gata și nu va trece mult timp până când va fi promovat cu un loc super fancy și glamouros.

Ceea ce este surprinzător în toate cazurile cu scandalurile din imobiliare este faptul că, odată cu trecerea timpului, acestea sunt date uitării, obiectele trec de la un beneficiar la altul, investigații nu se fac (or nu se soldează cu nimic) și imobilele sunt construite ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

Cred că n-avem cum să nu observăm imobilul imens de lângă Vila Herța, de pe strada Ștefan cel Mare, care după ce ani la rând a stat neatins (lucrările la acest bloc s-au oprit prin 2002-2003), de anul trecut se fac lucrări de finisare a clădirii și a construcției unui nou imobil în curte. 

Dacă răsfoim puțin presa din acele timpuri, găsim și scandalul care într-un final a ajuns la CEDO. În septembrie 2004, funcționarii publici de la Primărie – Paladi (viceprimar), Modârcă (arhitectul șef al orașului) și Cebanenco (șeful adjunct al direcției funciare) au fost arestați sub acuzația de abuz în serviciu. Aceștia au prezentat la Consiliul Municipal Chișinău o informație falsă despre un teren aferent Muzeului Național de Arte care a fost acordat prin decizia CMC firmei „Monte Nelly” pentru a construi un hotel de cinci stele. Dosarul a ajuns la CEDO pentru condițiile inumane în care au fost deținuți cei trei.

Compania „Monte Nelly” a încheiat un contract cu SRL „Star Bait Company” pentru construcția hotelului. Cel mai interesant lucru din această înțelegere (atât cu Primăria cât și dintre cele două companii) este faptul că beneficiarul este obligat să restaureze edificiul Muzeului de Arte (Vila Herța). Câteva lucrări s-au făcut inclusiv și cu suportul financiar al Ministerului Culturii. Însă muzeul așa și n-a ajuns să fie dat în exploatare iar construcția de lângă acesta n-a fost finisată.

În 2021, un alt beneficiar solicită autorizație pentru finisarea clădirii și extinderea parcării subterane. Autorizația s-a eliberat și în baza unui aviz emis de Ministerul Culturii în perioada 2020 – 2021 când se emiteau avize pe bandă rulantă pentru aproape orice obiect din centrul istoric. De menționat este faptul că în curte se mai construiește un obiect.

Despre restaurarea clădirilor istorice nu se mai știe nimic

Rămâne un caz nerezolvat, cu multe lucruri necunoscute. De exemplu, o necunoscută e ce presupunea Decizia CMC de înstrăinare a terenului aferent Muzeului de Arte și dacă în aceasta se făcea referință și la obligativitatea beneficiarilor de a restaura clădirea.

Construcțiile se vor ridica, iar vilele istorice vor rămâne așa încă mult timp. Ceea ce mă surprinde e că toată istoria cu aceste imobile, terenuri, monumente istorice s-a întâmplat și se întâmplă exact lângă cele mai importante instituții ale statului – lângă Parlament și  Președinție. Un exemplu sfidător de nerespectare a statului de drept. 

În ultimii doi ani, s-au mai ridicat blocuri în centrul istoric. Ce-i drept mai puțin impunătoare decât cele două de care am scris mai sus. Pentru că trebuie continuată tradiția, unul dintre obiecte se construiește lângă actualul sediul al Ambasadei Statelor Unite ale Americii.

Reamintesc că nici până astăzi centrul orașului nu are un plan de dezvoltare și nici reguli de „joc” clare pentru toată lumea.

Analizând legea, cazurile și investigațiile făcute de jurnaliști de-a lungul anilor ajungem la concluzia că ridicarea unor imobile noi (care contravin Legii Ocrotirii Monumentelor) în centrul istoric n-au fost niciodată doar niște proiecte arhitecturale. Scheme, politicieni, oameni de afaceri, offshoruri, privatizări de terenuri cu încălcări – toate se ascund în spatele unor proiecte imobiliare „promițătoare” din centrul orașului care-i și centrul nostru istoric. Proiecte care vor rămâne (pentru totdeauna) în inima capitalei noastre și care nu-s altceva decât niște obiecte care arată cât de incapabil a fost statul (atât autoritatea locală, cea centrală cât și cea judecătoarească) să asigure o dezvoltare urbană durabilă și mai ales, să asigure respectarea statului de drept.

Publicat de savechisinau

Distribuie pe: