Restaurare, reabilitare sau reconstrucție?

decembrie 6, 2021

Ultima vreme se fac diverse lucrări la monumentele de arhitectură din Chișinău. Chiar dacă majoritatea proiectelor sunt numite lucrări de restaurare nu toate corespund acelor norme și cerințe pentru lucrări restaurări. Pe scurt – nu orice intervenție făcută la un monument de arhitectură poate fi numită restaurare. Colega, arhitecta și experta în protejarea patrimoniului construit, Dumitrița Efremov, ne vorbește în articolul care urmează despre diferențele dintre termenii utilizați în domeniul patrimoniului construit. Ce înseamnă restaurare, reabilitare, reconstrucție și revitalizare și câteva exemple bune de astfel de lucrări.

Protejarea patrimoniului arhitectural este un proces complex cu o istorie interesantă și asincronă în diferite regiuni. Până la sfârșitul secolului al 19-lea, în țările europene existau diverse asociații preocupate de protejarea patrimoniului, iar legile privind protecția clădirilor istorice aveau o acoperire locală, care nu depășea niciodată limitele hotarelor naționale. Internaționalizarea procesului a avut loc după Primul Război Mondial, odată cu crearea Ligii Națiunilor și s-a intensificat după cel de-al Doilea Război Mondial, când a fost înființată Organizația Națiunilor Unite și agenția sa specializată UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură).

Procesul îndelungat de conștientizare și formulare a conceptelor universal acceptate de conservare a arhitecturii are ca reper cel de-al doilea Congres al Arhitecților Specializați în Clădiri Istorice, care a avut loc la Veneția în 1964. În urma acestuia, a fost adoptată Carta Internațională a Restaurării, sau Carta de la Veneția și a fost înființată, la propunerea UNESCO, asociația profesională Consiliul Internațional al Monumentelor și Siturilor – ICOMOS. Începând cu acest eveniment, ICOMOS lucrează la nivel global, oferind asistență și expertiză în domeniul protejării patrimoniului cultural.

Cartele și textele doctrinare elaborate de ICOMOS sunt documente de referință internațional aprobate, ce stabilesc standardele practicii de conservare a monumentelor și siturilor istorice. Ele acoperă o gamă foarte largă de subiecte, începând cu arhitectura istorică, orașe și zone urbane istorice, situri arheologice, situri industriale, picturi murale, parcuri, peisaje rurale, situri subacvatice și multe altele. Statele membre, în special cele care au ratificat diversele convenții UNESCO privind protejarea patrimoniului cultural, sunt încurajate să transpună aceste recomandări în legislația și politicile lor naționale, Republica Moldova nefiind o excepție.

În contextul existenței multiplelor lacune și neconcordanțe între diverși termeni expuși în documentele normative moldovenești, dar și anumite concepții eronate privind procesele relaționate cu protejarea patrimoniului și a esenței lor, mai jos trecem în revistă unele noțiuni principale recomandate de ICOMOS, ce ar putea fi preluate și incluse în legislația noastră.

Semnificație culturală înseamnă valorile estetice, istorice, științifice, sociale sau spirituale ale generațiilor trecute, prezente și viitoare.

Semnificația culturală a unui loc poate rezulta atât din locul în sine, cât și din utilizarea, asocierile și memoriile legate de acel loc pentru diferiți indivizi sau grupuri. 

***

Conservare – toate eforturile orientate spre înțelegerea patrimoniului cultural, cunoașterea istoriei și semnificației sale, asigurarea salvgardării sale materiale și, după necesitate, prezentarea, restaurarea și îmbunătățirea lui.

O altă definiție acceptată în mediul de specialitate este preluată din documentul Standarde și Linii Directoare pentru Conservarea Locurilor Istorice din Canada:

Conservare – toate acțiunile sau procesele menite să salvgardeze elementele care definesc caracterul unei resurse culturale, astfel încât acesteia să i se mențină valoarea de patrimoniu și să i se extindă durata de viață. Aceasta poate include conservare preventivă, prezervare, reabilitare, restaurare, sau o combinație dintre aceste acțiuni și procese. Reconstrucția sau reconstituirea unei resurse culturale dispărute nu este considerată conservare.

Una dintre cele mai succinte și cuprinzătoare definiții este cea formulată în Carta de la Burra:

Conservare înseamnă toate procesele de îngrijire a unui loc astfel încât acestuia să-i fie păstrată semnificația culturală.

***

Restaurare – procesul de recuperare a formei unei clădiri corespunzătoare unei anumite perioade în timp, prin eliminarea lucrărilor suplimentare sau prin înlocuirea lucrărilor ulterioare lipsă.

Sau:

Restaurare – Restabilirea structurii unui loc corespunzătoare unei stări anterioare cunoscute, prin îndepărtarea adițiilor sau prin reasamblarea componentelor existente, fără a introduce materiale noi.

Restaurarea este indicată atunci când valoarea istorică a unei construcții depășește posibilele pierderi ale elementelor străine din alte perioade, ce afectează caracterul și autenticitatea clădirii.

Restaurarea vilei moderniste a arhitectei Eileen Gray E-1027, Roquebrune-Cap-Martin, Franța. Procesul a țintit re-crearea aspectului cât mai apropiat de cel inițial din 1929 și a constat în lucrări extinse de consolidare a betonului, replicarea mobilierului din materiale originale și a elementelor decorative din interior. Sursă imagine: https://www.dezeen.com/2021/08/27/eileen-gray-e-1027-villa-renovation/ 

***

Reabilitare – procesul de a oferi unei clădiri o nouă folosință, fără alterarea porțiunilor importante pentru valoarea sa istorică.

Sau:

Reabilitare – acțiunea sau procesul de a face posibilă o utilizare continuă sau una contemporană compatibilă a unui loc istoric sau a unei componente individuale, protejându-i în același timp valoarea de patrimoniu.

Reabilitarea este indicată atunci când sunt necesare reparații sau înlocuiri ale unor elemente deteriorate și/sau sunt necesare modificări ale clădirii în scopul bunei funcționări sau adaptări funcționale.

Reabilitarea unui spital abandonat din vestul Germaniei, construit inițial ca mănăstire, pentru a adăposti birouri. Arh. David Chipperfield. Sursă imagine: https://www.dezeen.com/2020/11/27/jacoby-studios-david-chipperfield-architects/?li_source=LI&li_medium=rhs_block_1 

***

Reconstrucție – re-crearea (re-asamblarea) unei structuri in-situ sau la o altă locație. Reconstrucția poate fi consecința unor dezastre precum războaie sau cutremure sau poate fi cauzată de schimbările în utilizarea terenului ce necesită relocarea unei clădiri.

Reconstrucția – restabilirea stării cunoscute a unei clădiri și se deosebește de restaurare prin faptul că sunt introduse materiale noi în structură. Reconstrucția presupune efectuarea autenticității clădirii și se recomandă doar în cazurile în care aceasta este total sau parțial distrusă.

Reconstrucția unei case rurale din lut, distruse în urma unui cutremur, China. Sursă imagine: https://www.dezeen.com/2017/11/17/post-earthquake-reconstruction-of-chinese-village-named-world-building-of-the-year-2017/ 

***

Revitalizare: procesul de re-dezvoltare economică, socială și culturală a unei zone sau străzi. Adesea, clădirile din aceste zone au valoare de patrimoniu, în ciuda stării lor de neglijare înainte de revitalizare.

Sau:

Revitalizare: procesul de re-dezvoltare economică, socială și culturală a unei zone civice sau a unui cartier. Revitalizarea unei zone de patrimoniu este concentrată asupra clădirilor istorice și altor resurse de patrimoniu, în scopul de a atinge obiective economice, sociale și culturale.

Revitalizarea falezei râului în Praga. Sursă imagine: https://www.archdaily.com/942192/revitalization-of-pragues-riverfront-petrjanda-brainwork?ad_source=search&ad_medium=projects_tab 

P.S.: De ce este important să cunoaștem diferențele dintre acești termeni?

În Chișinău majoritatea lucrărilor efectuate la monumentele de arhitectură sunt numite restaurări chiar dacă nici jumătate dintre ele nu sunt. Terminologia trebuie stabilită în legislație și în documentele directorii din domeniul protejării patrimoniului pentru ca să nu existe interpretări (atât din partea autorităților care iau decizii și emit acte cât și din partea proiectanților) și pentru ca să diferențiem lucrările efectuate la monumentele de arhitectură. Noi nu putem atribui doar un singur concept pentru toate clădirile istorice. Acesta se stabilește în dependență de mai mulți factori – studiul de fundamentare, studiul economic etc. Cu cât mai multă claritate există în acest domeniu, foarte complex și delicat, cu atât mai ușor va fi de protejat și valorificat patrimoniul construit.

Surse:

Acest material a fost realizat cu sprijinul European Endowment for Democracy (EED). Conținutul acestuia nu reflectă opinia oficială a EED. Responsabilitatea pentru informațiile și opiniile exprimate în această publicație aparține în întregime autorilor și participanților.

Autoare text: Dumitrița Efremov

Publicat de Anetta Dabija