Un ghid al cumpărătorului sau o pasare a responsabilității?

Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, împreună cu Inspectoratul Național pentru Supraveghere Tehnică, au prezentat recent „Ghidul Cumpărătorului”  pentru achiziția apartamentelor. Ideea unui asemenea material este bună, iar ghiduri similare există și în alte țări. Problema este însă modul în care a fost realizat: documentul nu este intuitiv și prietenos pentru utilizator, limbajul său transferă responsabilitatea către cumpărător, iar rolul INST și mecanismele de raportare a neregulilor rămân neclare. Un ghid eficient trebuie să explice riscurile, dar și cine are obligația să prevină, verifice și sancționeze abaterile.

Sursa: Facebook

„solicitați”, „verificați”, „asigurați-vă”

Ghidul este construit aproape integral din imperative adresate cumpărătorului: „solicitați”, „verificați”, „asigurați-vă”. Cumpărătorul trebuie să fie prudent, dar prudența cetățeanului nu poate înlocui controlul de stat. Conform propriului regulament de funcționare, INST are misiunea de a exercita supravegherea tehnică și controlul de stat. Inspectoratul trebuie să controleze calitatea lucrărilor, fazele determinante, să identifice construcțiile neautorizate, să dispună sistarea lucrărilor, să emită prescripții și să aplice sancțiuni. Acestea nu sunt obligațiile cumpărătorului. Sunt atribuțiile unei instituții publice cu 149 de posturi aprobate și finanțată din bugetul de stat.

Informații greșite
Mai mult, ghidul conține informații care pot induce cumpărătorii în eroare. De exemplu, cumpărătorului i se spune să verifice dacă etajul la care se află apartamentul este prevăzut în autorizație: “Dacă cumpărați un apartament la etajul 6 într-un bloc autorizat pentru 5 etaje, riscați să nu puteți înregistra niciodată locuința.”
Riscul există și pentru cumpărătorul de la primul etaj. Blocul este recepționat și dat în exploatare ca un întreg, nu pe etaje. Dacă au fost construite niveluri neautorizate, recepția poate fi refuzată, iar apartamentele din întregul bloc pot să nu poată fi înregistrate definitiv.

La fel de problematice sunt expresiile absolute folosite în document. Accesul la o listă de pe site-ul INST ar oferi, potrivit ghidului, „siguranță deplină”, „certitudinea și asigurarea deplină” că toate normele au fost respectate, iar înscrierea șantierului într-un registru ar demonstra că „toate actele sunt în regulă” și că șantierul este „pe deplin legal”.
Aceste afirmații pur și simplu nu stau în picioare. Registrul indică date administrative, adresa, beneficiarul, autorizația și declarația privind începerea lucrărilor. El nu confirmă că lucrările executate corespund proiectului, că nu există abateri sau că blocul va putea fi recepționat. Chiar pagina recomandată de INST este intitulată „Lista cererilor obiectivelor supuse recepției”, nu registru care garantează calitatea și siguranța tuturor construcțiilor.

Dacă MIDR și INST fac asemenea erori într-un material de zece pagini, aceasta demonstrează exact de ce este absurd să ne așteptăm ca un cumpărător obișnuit să navigheze toate detalii acestor procese complexe. 

Material de comunicare slab

Nici ca produs de comunicare materialul nu este acceptabil. Nu este un ghid, ci mai curând o prezentare PowerPoint de zece slide-uri, cu imagini generate cu inteligență artificială, repetiții și  greșeli de redactare. Mai mult, oricine a trimis vreodată un material la tipar vede imediat că acest PDF nu este măcar printabil. 

Problemele construcțiilor neconforme sunt prea serioase pentru asemenea superficialitate. Pentru un sector al construcțiilor transparent și sigur trebuie să discutăm despre cui și ce RESPONSABILITATE îi revine: de la beneficiar, ale cărui resurse pornesc întregul proces, la profesioniștii care, prin semnătură și ștampilă, ajung să răspundă pentru infrastructuri de milioane, deși sunt simpli salariați, și până la cumpărătorii care plătesc taxe tocmai pentru ca instituții precum INST și MIDR, Autorități Publice Locale care emit acte permisive și au responsabilități de control să se asigure că construcțiile sunt edificate conform legislației.

Ne bucură faptul că informarea cetățenilor devine o prioritate pentru instituții. Tocmai de aceea contează foarte mult ce comunicăm și cum o facem.

Ar fi util ca MIDR și INST să revizuiască acest material și să îl transforme într-un ghid real: clar, intuitiv, verificat juridic și tehnic, ușor de consultat și pregătit inclusiv pentru tipar. Forma actuală, cu texte care ajung până la marginea paginii, imagini generice și structură de prezentare PowerPoint, nu sugerează un produs elaborat cu suficientă expertiză în comunicare publică.
Conținutul merită reformulat astfel încât să nu lase impresia că responsabilitatea revine în primul rând cumpărătorului. Cetățeanul trebuie să fie prudent, dar nu poate verifica legalitatea proiectului, conformitatea lucrărilor sau siguranța construcției. Un ghid bun ar trebui să explice responsabilitățile dezvoltatorului, specialiștilor tehnici, agentului imobiliar, notarului, MIDR și INST.

Este  important și ca formulările absolute, care pot crea o falsă impresie de siguranță, să fie înlocuite cu explicații despre ce confirmă fiecare document sau registru, care sunt limitele acestora și unde pot fi raportate neregulile.

Informarea este importantă. Dar ea trebuie să consolideze protecția cumpărătorului, nu să înlocuiască printr-un checklist obligațiile instituțiilor și ale profesioniștilor responsabili.

Publicat de savechisinau

Distribuie pe: